Eseu
Socializarea în
medii virtuale
Utilizarea
platformelor educaţionale
Iintegrarea
aplicațiilor specifice în educația preuniversitară.
În contextul
societăţii moderne actuale, datorită faptului că întreaga lume tinde să se
transforme într-o societate informaţională, apare nevoia ca, încă de la cele
mai fragede vârste, copiii să fie pregătiţi pentru un contact benefic cu lumea
în care trăiesc, aceasta realizându-se prin
intermediul calculatorului.
Transformările
societăţii româneşti din
ultimii ani, dezvoltarea şi răspândirea informaticii, pătrunderea hardware-ului
şi software-ului modern în ţara noastră, impun o pregătire diversificată a
tinerilor în acest domeniu. Lumea contemporană reprezintă o permanentă şi
inedită provocare pentru educaţie.
Existenţa fiecărui individ
în parte, ca şi a întregii societăţi în ansamblul ei, capătă un ritm din ce în ce mai alert, devine
tot mai marcată de necesitatea cunoaşterii rapide, complete şi corecte a
realităţii înconjurătoare, pentru ca luarea deciziilor să fie făcută ferm,
oportun şi competent. Aceasta duce inevitabil, la creşterea volumului de
informaţii ce trebuie analizat, la necesitatea stocării şi prelucrării
acesteia, deci la necesitatea utilizării calculatorului atât în viaţa de zi cu
zi cât şi în procesul instructiv-educativ.
Pentru a face
faţă problemelor
prezentului este esenţial să ameliorăm metodele tradiţionale în vederea
sporirii eficienţei lor şi, pe de altă parte, să adoptăm noi metode
de învăţământ astfel încât şcoala să fie adaptată cerinţelor societăţii
actuale. Necesitatea acestor
schimbări în procesul de învăţământ a apărut într-o perioadă când mijloacele de
comunicare şi noile tehnici de instruire pot fi
accesibile.
Educaţia
clasică va pierde din ce în ce mai mult teren în faţa educaţiei electronice. În
cadrul procesului de învăţare, instruirea constituie activitatea principală. „A
instrui nu este într-adevăr, nimic altceva decât organizarea condiţiilor de
întărire, în care vor învăţa elevii. Ei învaţă, de fapt, fără a fi instruiţi,
în mediul lor natural, dar instrucţia organizează condiţiile învăţării, astfel
încât să o uşureze, să accelereze apariţia comportamentelor”. Printr-un mediu
inteligent de învăţare, elevul este pus într-o situaţie de tip rezolvare de
probleme. Această metodologie este total diferită de modul tradiţional de
predare bazat pe o secvenţă de întrebări şi răspunsuri (precedate în general de
expuneri şi fiind necesare reveniri). Ideea este că elevul trebuie să rezolve
singur anumite probleme, primind de-a lungul acestui proces o asistenţă
profesionistă - profesori, cercetători, experţi. Conceptul de e-learning
câştigă treptat teren, pe măsură ce practica şi cercetarea în domeniu ne
furnizează noi experienţe de succes şi repere pentru o construcţie
teoretico-metodologică adecvată. Dialogul dintre practică şi teorie contribuie
în egală măsură la creşterea eficienţei situaţiilor concrete în care sunt
utilizate noile tehnologii pentru educaţie, precum şi la adăugarea de
plus-valoare nivelului conceptual. Concluzia care se prefigurează este că
performanţa în învăţare este determinată în principal de strategiile de
instruire, şi nu de mediul folosit pentru implementarea programului de formare.
Datorită
elementului de noutate reprezentat de factorul tehnologic, de resursele inovative
de tip Web 2.0, elevii sunt stimulați să
se implice mai mult în procesul de învățare, ceea ce are în timp un impact
pozitiv asupra performanţelor şcolare ale acestora, având potenţialul de a
reduce rata abandonului şcolar. Materialele vizuale interactive şi sursele
adiţionale de informaţii oferite de internet vor spori angajamentul elevilor.
Utilizarea resurselor de tip Web 2.0 permite totodată adaptarea disciplinelor
în funcţie de competenţele elevilor, sprijinind învăţarea personalizată şi
individualizată.
Sistemele
educaţionale actuale, adaptate cerinţelor educaţionale specifice populaţiei
şcolare diverse, s-au construit în baza ideilor şi principiilor pedagogiei
contemporane, o pedagogie interactivă, care accentuează importanţa formării
competenţelor şi se caracterizează prin următoarele dimensiuni:
- reconsiderarea
rolului elevului, care devine subiect al educaţiei;
- utilizarea
tehnologiilor informatizate în educaţie (computer, internet, clase virtuale)
în: proiectarea predării, dirijarea învăţării, monitorizarea actului didactic;
- trecerea de la
sisteme educaţionale organizate ierarhic la sisteme educaţionale organizate
după modelul reţelei;
- învăţare prin
rezolvarea de probleme, stimularea gândirii critice;
- preocupare
pentru formarea competenţelor;
- tendinţa de
prospectare, anticipare, reconstrucţie a structurilor de învăţare;
- preponderenţa
experienţelor interactive, care generează învăţare în profunzime:
predare-învăţare cooperantă, lecţii bazate pe experienţă de viaţă, confruntări
de opinii, modele acţionale;
- reconstrucţia
spaţiului şcolar în vederea favorizării interacţiunilor, cooperării, schimbului
de experienţe, opinii, ascultării active.
Cele mai populare tipuri de
instrumente web 2.0 sunt:
- wiki
- bloguri şi microbloguri
- reţele sociale (social
networks);
- servicii de tip social
bookmarking;
- fluxuri de ştiri;
- servicii pentru partajarea
conţinutului grafic (Photo Sharing), audio/video Video Sharing;
- platforme (servicii) pentru
crearea conţinutului textual, audio şi video;
- servicii pentru partajarea
prezentărilor.
Blogul
poate fi folosit ca mijloc de comunicare și
colaborare educațională. Profesorii pot folosi blog-uri pentru a da teme,
pentru a crea discuții la clasă, pentru a-i implica pe elevii mai timizi,
pentru a veni cu noi provocări web și reprezintă o publicație web ce conține
articole periodice cu conținut, de obicei, personal.
Câteva
argumente pentru a folosi instrumente web 2.0 în activităţile de predare-învăţare:
·
Sunt amuzante şi antrenante, învăţarea cu plăcere e benefică
pentru motivaţie.
·
Există într-o paletă largă. Varietatea este esenţială.
·
Toate instrumentele descrise sunt gratuite. Se pot realiza
proiecte minunate fără nici un cost.
·
Folosind Internetul, proiectele beneficiază de o
vizibilitate mult mai mare. Activitatea nu mai e restricţionată la spaţiul
clasei, iar audienţa devine globală.
·
Părinţii pot lua mai uşor la cunoştinţă proiectele
realizate de copii.
·
Pot fi dezvoltate competenţe variate.
·
Învăţarea nu mai are loc doar în clasa, elevul poate învăţa
acasă sau oriunde are acces la Internet.
Aplicaţiile fac parte din categorii
foarte variate: platforme de învăţare/ socializare, editare de imagini,
animaţie, editare şi publicare de material audio sau video, creare de conţinut
audio-video în colaborare, creare de grupuri de discuţii sau de jocuri etc.
Fiecare aplicaţie beneficiază de o descriere, imagini, exemple de utilizare,
adresa de Internet, idei concrete de folosire la clasă, specificarea
competentelor cărora se adresează.
Un
wiki
este o colecţie de pagini web care permite colaborarea dintre
vizitatori, este bazat pe web, orientat spre text cu posibile hiperlink-uri şi
imagini, având posibilitatea existenţei unor pagini secundare şi a editării
istoriei disponibile. Permite publicarea de informaţii, activităţi
scriitoriceşti în colaborare cu alţi elevi şi/sau experţi. Contribuie la
cercetarea problemelor din lumea reală dar şi partajarea sau reflectarea asupra
învăţării. Deoarece este un mod simplificat pentru a crea o pagină de web, wiki-urile
pot fi realizate şi de utilizatorii cu cunoştinţe nu foarte avansate în
domeniul realizării de pagini web. Utilizatorii pot vedea wiki de la orice
calculator în reţea cu un browser. Wiki consolidează aptitudinile de colaborare
şi de asemenea promovează învăţarea activă. Autorul unui wiki poate fi
notificat cu privire la toate modificările şi poate urmări monitoriza şi dezvoltarea
conţinutului site-ului.
Exemple
de utilizări în instruire:
·
Materiale scrise în grup,
·
dezvoltare web în colaborare,
·
schimbul de informaţii de documentare,
·
planificarea unui proiect,
·
colectarea de informaţii etc.
Wiki
exemple: realizarea de portofolii ale elevilor, furnizarea unui organizator
grafic pentru cercetare, furnizarea uni spaţiu pentru înţelegerea în colaborare
a lucrărilor scrise, experimentelor, muzicii, artei, furnizarea unui spaţiu
pentru activităţi scriitoriceşti în colaborare (piese de teatru, beletristică,
articole), organizarea şi colectarea de linkuri ale blog-urilor elevilor,
prezentarea unor fragmente de idei, organizarea şi prezentarea informaţiilor
pentru proiectele pentru târgurile ştiinţifice.
Reţeaua socială Facebook are peste 800 de milioane de utilizatori activi. 50% din
aceştia intră pe pagina personală cel puţin o dată în fiecare zi. „Volumul
reţelelor sociale din mediul online este atât de mare, încât fenomenul parcă a
explodat. ", observa profesorul de matematică şi de informatică Dan
Ştefănescu. Nici nu este de mirare, de vreme ce prietenia în reţelele de
socializare nu este condiţionată, de cele mai multe ori, decât de proximitate
sau de unele interese comune. Un studiu realizat de
oamenii de ştiinţă britanici de la Colegiul Universitar din Londra a demonstrat
că numărul de prieteni de pe Facebook influenţează materia cenuşie din creier.
Astfel, cu cât avem un număr mai mare de prieteni în reţelele de socializare
online, cu atât anumite zone din creier se dezvoltă mai mult. Potrivit
cercetătorilor britanici, trei arii cerebrale din neocortex (stratul exterior
al celor două emisfere cerebrale, cu dezvoltarea cea mai complexă) se modifică
în funcţie de nivelul de socializare pe Facebook. Doar una dintre aceste zone
este responsabilă de percepţia socială atât în viaţa reală, cât şi în lumea
virtuală. Ea vizează modul în care procesăm şi în care memorăm reacţiile
emoţionale ale celor din jur. Celelalte două zone care se dezvoltă la cei cu
mulţi prieteni pe Facebook sunt specializate pentru relaţionarea virtuală. Cum
ne influenţează comportamentul Zilnic, în reţelele de socializare sunt popularizate
cazuri ale unor persoane bolnave care au nevoie de ajutor bănesc pentru a se
trata. Atunci când li se prezintă o astfel de situaţie, mulţi dintre noi îşi
dezvoltă latura generoasă şi empatică. Fie că trimitem mai departe anunţul
respectiv, fie că venim în ajutorul celui nevoiaş într-un mod mai practic, ne
dovedim, într-o oarecare măsură, altruismul. De asemenea, prin intermediul
reţelelor de socializare sunt popularizate şi o serie de probleme de sănătate.
Un exemplu în acest sens este campania de conştientizare asupra problemei pe
care o reprezintă cancerul de sân la ora actuală. Chiar dacă majoritatea
femeilor nu au făcut decât să posteze pe peretele principal (wall) mesaje
legate de cancerul mamar, o parte dintre ele au mers mai departe de atât. Ele s-au
interesat care sunt metodele de monitorizare a sănătăţii sânilor şi chiar şi-au
făcut analizele necesare. Aceasta înseamnă că reţelele sociale pot să ne
influenţeze şi în mod pozitiv starea de sănătate.
În ceea ce priveşte procesul de învăţare
continuă, platformele de învăţare online şi materialele existente în format
digital vor încuraja învăţământul la distanţă, permiţând adulţilor de orice
vârstă să dobândească cunoştinţe într-un anumit domeniu. De aceea, pregătirea şi
promovarea utilizării instrumentelor Web 2.0 pentru formarea continua în rândul
cadrelor didactice este esenţială. Instituțiile
de învățământ virtuale pot include exemple la nivel elementar, secundar,
liceal, universitar etc., ca și forme de educație non-formală, educație
permanentă, educație vocațională de perfecționare însă mai des în mediul
instituțiilor educaționale private.
Analiză SWOT
Puncte Tari
|
Puncte Slabe
|
·
Creşterea utilizării internetului în mediul rural
·
Informatizarea sistemului preuniversitar, prin diferite programe
·
Mare parte dintre elevii din mediul urban deţin un nivel satisfăcător de alfabetizare digitală
·
Dobândirea
de către elevi de competenţe de bază si îmbunătăţirea accesului la tehnologie
·
Informatizarea bibliotecilor şi formarea competenţelor digitale la nivel rural, conducând la reducerea diviziunii
digitale
·
Dezvoltarea
capacităţilor de analiză, sinteză, aplicare, transfer, argumentare ale
elevilor
·
Implicarea elevilor
·
Încurajarea
capacităţile de comunicare
·
Dezvoltarea spiritul
de cooperare şi competiţie
·
Promovarea învăţării
active
·
Formarea şi
consolidarea deprinderii de ascultare activă
|
·
Scăderea populaţiei şcolare din învăţământul preuniversitar
·
Disciplina
informatică este materie opţională pentru clasele 0-8 şi sunt multe şcoli în
care nu se studiază
·
Nivel scăzut al competenţelor şcolare, inclusiv al competenţelor digitale, comparativ cu mediile europene
·
Continuturi bazate pe memorare, volum mare de noţiuni, concepte, capacitaţi reduse de adaptare la lumea exterioară
·
Utilizarea instrumentelor de Web 2.0 este redusă din cauza insuficientei cunoaşteri a acestora şi a utilizarii greoaie din
pricina lipsei de flexibilitate şi
perfecţionare a cadrelor didactice
·
Materiale insuficiente disponibile în format digital (cărti, teze, articole, reviste etc.)
·
Există foarte puţine proiecte de instruire destinate cadrelor
didactice
·
Lipsa unei abordări coerente pentru sustinerea formării continue şi în timpul vieţii adulte
·
Infrastructura
din şcoli insuficientă sau depăşită
·
Consum mare de timp
|
Oportunităţi
|
Ameninţări şi constrângeri
|
§ Programe nationale si internationale de finantare in domeniul educatiei si utilizarii tehnologiilor
Web 2.0, cercetarii, dezvoltarii, culturii
§
Dezvoltarea infrastructurii de acces la internet in România
§
Utilizarea tehnologiilor Web 2.0 cu scopuri educaţionale, oferind flexibilitate procesului educaţional
§
Intensificarea colaborării transnaţionale între şcoli
§
Mobilitatea elevilor şi a cadrelor didactice
§ Utilizarea tehnologiilor Web 2.0 contribuie
la formarea unei imagini globale asupra problemei abordate
§ Elevii
sunt motivaţi pentru participarea activă la sarcină
§ Dezvoltă
capacităţi de autoorganizare şi autocontrol
§ Dezvoltă
capacităţi de inter-evaluare şi autoevaluare
|
§ Lipsa colaborării dintre mediul de afaceri şi institutiile de educaţie
§
Necorelarea programelor din POS CCE cu programul POS
DRU
§
Lipsa de claritate privind modalităţile de formare iniţială
şi
continuă a cadrelor didactice
§ Dificultatea de includere în mod natural, neţintit, a zonelor rurale în activitatea de dezvoltare a
competenţelor digitale
§ Fiecare
grupă are de abordat o altă perspectivă, este posibilă tratarea superficială
a celorlalte perspective propuse
§ Risc
crescut de subiectivitate în apreciere, în absenţa unor criterii de evaluare
clare
|